De ce este importantă corijarea daltonismului?
           Câteva cuvinte despre daltonism
           Cum percepem culorile?
           Cum devine cineva daltonist          
           Tipurile de bază ale daltonismului
           Baza ştiinţifică a diagnosticării şi corijării daltonismului
           Corijarea vederii cromatice a daltoniştilor
           Analiza vederii cromatice şi Diagnosticul Discromatopsiei
           Ceea ce trebuie să ştie pacientul
           Publicaţii şi patente

• De ce este importantă corijarea daltonismului?

Omul percepe lumea cu cele cinci organe de simţ ale sale. Dintre acestea cele mai multe informaţii le primeşte prin intermediul vederii. (La omul modern rolul de transmitere a informaţiei este după cum urmează:
Văz 90%
Auz 5%
Pipăit 2%
Gust 2%
Miros 1%
De aceea nu e totuna dacă exploatăm la maximum posibilităţile existente în vedere. Pierderile de informaţie în cazul percepţiei culorilor diminuează calitatea vieţii, degradează siguranţa prelucrării informaţiilor şi prin acestea influenţează în mod negativ timpul de reacţie a recunoaşterii.

A. O persoană cu vedere cromatică corectă poate distinge între mai multe milioane de nuanţe cromatice, iar o persoană suferind de daltonism doar între câteva mii, eventual între câteva sute. De aceea nu observă de exemplu, că partenerul său de vorbire se înroşeşte sau devine palid, pierzând astfel cunoştinţe metacomunicative importante; nu-şi dă seama după culoarea tenului că are febră, nu poate face distincţia dintre fructe coapte şi mai puţin coapte, nu observă diferitele nuanţe cromatice la produsele cosmetice, implantarea dinţilor, etc. Aproape în fiecare domeniu al vieţii se află într-o situaţie dezavantajoasă în comparaţie cu o persoană care percepe bine culorile.

B. Ochiul uman distinge şi recunoaşte obiectele pe baza luminii şi a contrastelor cromatice. Sensibilitatea perceperii contrastelor cromatice este redusă la daltonişti, de aceea ei pot să recunoască mai puţine detalii din anturajul lor, având probleme în mod aparte în cazul textelor cu caractere colorate, figuri, hărţi. Am efectuat experimente la daltonişti care purtau ochelari de corecţie şi am observat că sensibilitatea lor cromatică poate fi corijată aproape până la nivelul normal.

C. Se cunosc mai mult de o sută de ocupaţii unde daltonismul creează o situaţie defavorabilă. De exemplu: doctor, dentist, tehnician dentar, coafor, cosmetician, pantofar, vitrinier, ceramist, industria textilă, fabrici de vopsea, producţia de medicamente, industria alimentară, etc.

D. D. Daltonismul este dezavantajos mai ales în copilărie. La această vârstă copilul este într-o situaţie defavorabilă la învăţătură şi în aprecierea de sine. Copiii de vârsta între 4-10 de exemplu pot să coloreze iarba cu roşu, acoperişul cu verde şi din această cauză pot să primească note rele, iar după toate acestea ceilalţi râd de ei. Nu văd bine figurile colorate din manuale, creta colorată de pe tablă, liniile colorate a hărţilor.

E. În circulaţie daltoniştii sunt extraordinar de periculoşi atât pentru propria persoană cât şi pentru ceilalţi. Persoanele cu percepere cromatică corectă observă de departe luminile semafoarelor şi a lămpilor de stop. Sunt dese accidentele în care daltonişti trec peste şine în pofida indicatorului roşu de la barieră.

F. Din păcate la vânătoare tocmai pentru daltonişti este cel mai greu să diferenţieze cu siguranţă culorile. Aici ochelarii de corecţie pot ajuta foarte mult.

G. Bărbaţii daltonişti se îmbracă în culori neaşteptate şi nepotrivite, de la caz la caz îşi pun şosete desperecheate.

H. La cumpărături ilustraţiile şi inscripţiile colorate de pe ambalaj pot devia de la normal.

I. La împodobiri, vopsiri etc. armonizarea şi alegerea culorilor poate devia de la normal.

J. La jocurile de cărţi.

K. La jocurile video numărul nuanţelor cromatice diferenţiabile scade. Acest fenomen este comparabil cu cazul în care placa video este de o calitate mai proastă.

L. La sport, atât în practică cât şi la emisiunile urmărite la televizor. Capacitatea diferenţierii tricourilor scade.

M. Pierderea informaţiilor la citirea anumitor afişaje ale aparaturilor electrice: de ex. afişajul monitoarelor LCD, afişajele colorate ale telefoanelor mobile, la citirea afişajelor LED atât în cazul afişajelor roşii cât şi a celor verzi.


Înapoi

• Câteva cuvinte despre daltonism

Lumea multicoloră

Despre lumea înconjurătoare luăm cunoştinţă prin cele cinci organe de simţuri ale noastre. Dar marea majoritate a informaţiilor, 90% o primim de la ochi. Ochiul uman percepe lumea în culori, de aceea poate că informaţia cromatică constituie cea mai importantă informaţie pentru noi. Casnica caută carnea proaspătă şi legumele proaspete după culoare; culoarea tenului ne arată dacă suntem sănătoşi sau bolnavi, la fel ne arată şi fluctuaţia stării spirituale a fiecăruia; de asemenea după culori ne alegem îmbrăcămintea, produsele cosmetice, mobila. Lămpi colorate semnalizează în circulaţia aeriană, navală şi terestră direcţia în care avem voie să mergem şi în care nu, electricienii recunosc diferitele cabluri după semnale cromatice; în tehnica informaţională inscripţiile colorate ale monitorului ajută la orientarea rapidă.
Culorile nu au doar un rol informativ ci şi o putere importantă responsabilă cu crearea stărilor de bună dispoziţie. Pe baza observaţiilor făcute roşul înviorează, verdele calmează, culoarea albastră ajută la concentrare, maroul te face somnolent. Anumite combinaţii cromatice le percepem ca fiind armonice iar pe altele ca fiind perturbatoare, nepotrivite. Culorilor le atribuim şi semnificaţii simbolice. În Europa negrul este culoarea doliului, albul indică candoare. Roşul are semnificaţia sentimentelor focoase, iar galbenul înseamnă invidie.

BACK

• Cum percepem culorile?

Instrumentul vederii în culori sunt ochiul şi creierul. Ochiul funcţionează asemenea unei camere digitale miniature de mare rezoluţie la care este conectat un computer de o capacitate foarte mare pentru interpretarea şi stocarea informaţiilor: creierul. Lumina ajunsă în ochi este focusată de către obiectivul ochiului, cristalinul pe membrana nervoasă ce acoperă suprafaţa posterioară a ochiului (retina). Pe retină - asemenea suprafeţei de captare a imaginii a camerelor digitale - se găsesc milioane de elemente de percepţie a luminii. Numărul elementelor de percepţie a vederii, în lumina serii aproximativ 130 milioane de bastonaşe şi la lumina zilei active vreo 7 milioane de conuri depăşeşte şi numărul elementelor unei camere de cea mai mare rezoluţie. La elementele de percepţie se conectează nervii şi transmit stimuli prin nervul optic către creier. Elementele vederii de noapte, bastonaşii nu percep culorile, dar sunt extrem de sensibile. Elementele vederii de zi, conurile sunt mai puţin sensibile, dar faţă de aceasta ele văd în culori. Acest lucru se datorează faptului că în conuri se găsesc trei feluri de pigmenţi. Unul dintre aceştia este roşu, altul verde, iar al treilea este sensibil la culoarea albastră. Aceşti pigmenţi absorb partea roşie, verde şi albastră a luminii, şi în comparaţie cu cantitatea absorbită din fiecare se formează nuanţele cromatice.

Graficul de sensibilitate a receptorilor la persoanele cu vedere cromatică corectă

Înapoi

• Cum devine cineva daltonist?

Daltonismul este o anomalie ereditară. Pe baza sondajelor efectuate în Europa 8% dintre bărbaţi şi 0,5% dintre femei sunt daltonişti ereditari. Există şi tulburări discromatopsice contractate, dar acestea sunt de obicei urmările vreunei nocivităţi (alcoolism, intoxicări, boli) şi împreună cu încetarea acestora de obicei trec şi ele. Pe baza observaţiilor efectuate persoanele suferinde de daltonism văd culori, dar cu totul altfel decât aceia care percep bine culorile şi de obicei pot diferenţia numai puţine (uneori câteva sute în total) nuanţe cromatice. Faţă de aceasta o persoană cu percepere bună a culorilor poate recunoaşte chiar şi 4 milioane nuanţe cromatice! Daltoniştii sunt dezavantajaţi în numeroase domenii ale vieţii. Ei nu pot fi la fel de fructuoşi în mai mult de o sută de ocupaţii ca cei cu vederea cromatică bună. (de ex. Industria textilă, industria de construcţie, industria alimentară, industria cosmetică). Iar în circulaţie sunt periculoşi atât pentru propria persoană cât şi pentru alţii. Daltoniştii cauzează mult mai multe accidente decât cei cu vederea cromatică sănătoasă. Daltonismul îi cauzează greutăţi copiilor daltoniştii deja în grădiniţă şi în şcoală: ei nu recunosc semnalele cromatice de pe îmbrăcămintea lor, folosesc în mod greşit culorile în desenele lor, se dovedesc a fi neîndemânatici în jocurile logice alcătuite din forme din material plastic, nu văd bine hărţile şi manualele colorate.

Daltonismul este o problemă ereditară care provine dintr-o anormalitate a cromoz- omului X. Diabetul zaharat, alcoolismul, anumite medicamente şi intoxicaţii pot conduce de asemenea la formarea daltonismului. În America 27 de milioane de persoane suferă de diabet zaharat. În Ungaria numărul daltoniştilor este undeva în jurul de 400.000 de persoane.

XY: bărbat XX: femeie XY: bărbat daltonist XX: femeie purtătoare de gene daltoniste XX: femeie daltonistă

Ereditatea daltonismului

Înapoi

• Tipurile de bază ale daltonismului

Luând în considerare care receptor cromatic primar dintre cele trei (sensibil la culoarea roşie, verde sau albastră) funcţionează defectuos, putem distinge diferite tipuri daltoniste.

Înapoi

• Baza ştiinţifică a diagnosticării şi corijării daltonismului

Perceperea cromatică umană este capabilă să diferenţieze între mai multe milioane de nuanţe cromatice. Cu ajutorul a 6 milioane de receptori de lumină care se află în ochiul uman, pe altă nume conuri, percepem domeniul luminii între 380-780 nm Pe baza domeniului sensibilităţii pe lungime de undă conurile pot fi împărţite în trei grupe. După nume Protos, Deuteros, Tritos sau conurile L, M şi S care sunt sensibile în domeniul lungimii de undă lungă, medie şi scurtă (culorile roşiatice, verzuie, albăstruie). Ilustraţia următoare arată sensibilitatea pe lungimea de undă a fiecărui receptor de lumină.

Figura 1. Sensibilitatea pe lungimea de undă a receptorilor de lumină ale persoanelor cu vedere cromatică sănătoasă

Perceperea noastră cromatică este determinată în mod fundamental de către două facultăţi ale noastre. Identificarea cromatică, adică dacă suntem capabili să denumim corect culorile şi discriminarea cromatică, adică facultatea de a distinge culorile. Perceperea cromatică a daltoniştilor deviază de la cea a persoanelor "obişnuite" cu vedere cromatică corectă, ceea ce este urmarea sensibilităţii deviate al unui (sau chiar mai multe) tip de conuri, de aceea capacitatea de identificarea cromatică şi de cea de discriminarea cromatică este mai redusă la daltonişti. Putem distinge între mai multe forme ale daltonismului. Cea mai frecventă este anomalia receptorilor Protos şi Deuteros (Protanomalie, Protanopie, Deuteranomalie, Deuteranopie), mai rară este defectuozitatea Tritosului (Tritanopie) şi foarte rar pot apărea cazuri unde doar un singur tip de receptor este sănătos (Monocromazie) sau chiar toate cele trei tipuri de receptori sunt defectuoase şi numai receptorii responsabili cu vederea de noapte, bastonaşii funcţionează (Acromazie). Daltonismul de tip roşu-verde (Protan, Deutan) este cauzat de către anomalia cromozomului "X"' şi este ereditară. Femeile au doi cromozomi "X", iar bărbaţii au câte un "X" şi un "Y". Pentru că la bărbaţi cromozomul "X" nu este duplicat, anomalia lui cauzează daltonism, în timp ce în cazul femeilor dacă unul dintre cromozomi "X" este întreg, informaţia corectă din punct de vedere genetic îl "rescrie" pe cea defectuoasă, de aceea raportul de daltonişti este mai mare la bărbaţi. 8% dintre bărbaţi caucazieni sunt daltonişti "roşu-verde", în timp ce la femei raportul este de 0,4-0,5%.
Tritanopia ereditară este rară, ea fiind prezentă la 0,05% din populaţie. Pe baza opiniilor de mult formate cauza daltonismului este reducerea sensibilităţii receptorului anormal, deşi noile rezultate ale cercetărilor presupun deplasarea domeniului de sensibilitate a receptorului. Acest mod de abordare este în totală armonie cu metoda noastră, care îşi bazează corijarea daltonismului pe această presupunere fundamentală.

Înapoi

• Corijarea vederii cromatice a daltoniştilor

Firma noastră produce şi lentile de corecţie cu straturi specifice de tip "roşu-verde" pentru daltonişti. Pe ilustraţia 2. se poate vedea sensibilitatea discromatopsică a receptorilor de lumină de tip Deuteranomal pe lungimea de undă. Sensibilitatea Deuterosului anormal s-a deplasat către Protos, ceea ce are ca rezultat o dificultate în diferenţierea nuanţelor în domeniul roşului, galbenului şi a verdelui.

Figura 2. Sensibilitatea receptorilor L, M şi S unei persoane cu vedere cromatică corectă şi a unui daltonist de tip deuteranomal. Sensibilitatea conurilor L şi S se potrivesc în timp ce sensibilitatea conului M anormal s-a deplasat către L.

Pentru îndreptarea anomaliei folosim un filtru proiectat special pentru această cauză. Stratul trebuie proiectat aşa încât să schimbe spectrul luminii care îl traversează în aşa fel încât acesta să stârnească un stimul în persoana discromatopsică asemănător celui din persoana cu vedere cromatică sănătoasă.
Caracteristicul stratului proiectat pentru cazul de pe figura 2. se poate vedea pe figura 3. .

Figura 3. Transmisia stratului proiectat pentru cazul de pe figura 2.

Figura a patra arată efectul stratului pe receptoarele de lumină. Pe ilustraţie se vede foarte bine că efectul stratului nu este perfect, dar în totalitate graficul de sensibilitate corijată este mai aproape de sensibilitatea persoanei cu vedere cromatică sănătoasă. Luând în considerare faptul că situaţia de adaptare a conurilor se schimbă prin efectul stratului (sensibilitatea conului se adaptează la cantitatea de lumină redusă sau crescută), noua situaţie putând fi interpretată ca şi cum sensibilitatea conului anormal s-ar fi deplasat către direcţia normală.

Figura 4. Efectul stratului pe sensibilitatea conurilor

Înapoi

• Analiza vederii cromatice şi Diagnosticul Discromatopsiei

Testele tradiţionale de analiză a vederii cromatice, ca diferitele figuri pseudoizocro- matice - "figuri cu buline"- (Ishihara, Dvorin, Velhagen, Rabkin, etc.), testul bumbac, testul Lantern etc. sunt bune pentru a decide dacă pacientul este o persoană cu vedere cromatică sănătoasă sau una cu daltonism "roşu-verde". Pentru determinarea tipului şi gravităţii daltonismului (anopsie sau anomalie) s-a răspândit anomaloscopul. Anomaloscoapele moderne (Moreland) sunt capabile să diagnostice nu numai daltonismul "roşu-verde" ci şi Tritanopia. Testul folosit de către noi este unul uşor de folosit, este o analiză cromatică asemănătoare cu figurile pseudo-izocromatice vizualizate pe un monitor cu interfaţă intuitivă, care este potrivit pentru determinarea diferitelor tipuri şi gravităţii ale daltonismului, precum pentru cuantificarea efectului de corijare al ochelarilor de corecţie.

Înapoi

• Ceea ce trebuie să ştie pacientul

Pe baza analizelor clinice straturile de corecţie au oferit o corijare eficientă pentru aproape 70% dintre daltonişti. Îmbunătăţirile pot fi demonstrate uşor pe testele obiective (teste Ishihara, teste cu monitoare), dar doar 25% dintre pacienţi percepe efectul în unanimitate ca fiind pozitiv.

A. Se schimbă culorile
Cu toate că majoritatea percepe lumea mai în culori, schimbarea culorilor obişnuite o simte mai degrabă deranjantă decât utilă, de aceea pe baza primelor impresii n-ar vrea să poarte ochelarii.
Dar este un fenomen arhicunoscut că ochiul uman poate să se adapteze în mare măsură schimbărilor rapide şi lente deopotrivă. Se poate observa că dacă de la lumina soarelui intrăm într-o cameră cu lumina becului, prima dată vedem totul într-o culoare roşiatică, pentru că lumina becului conţine mai multe componente de roşu, iar componentele de albastru abia le are. Dar deja după câteva minute vedem totul din nou în culorile originale, pentru că capacitatea de adaptare a ochiului nivelează diferenţele. Acest fenomen se numeşte fenomenul "constanţei culorii". Un alt exemplu este stadiul de după operaţia cataractei, în care bolnavul operat vede totul într-un albastru intens. Cauza: ochiul lui s-a obişnuit ani în şir cu efectul gălbuie-maro a cristalinului care acuma i-a fost îndepărtat. De obicei pacientul are nevoie de două săptămâni în unele cazuri chiar două luni ca ochiul să se obişnuiască cu lipsa cristalinului maro şi ca să vadă din nou totul în culorile obişnuite. Aceeaşi situaţie se repetă şi cu ochelarii de corecţie a vederii cromatice: pacientul trebuie să se obişnuiască cu culoarea lor.
Procesul adaptării cromatice este de scurtă durată în tinereţe, la ochelari uşori câteva minute, la mai tari câteva zile. În afara de aceasta procesul adaptării cromatice este o parte importantă a mecanismului de efect a lentilelor de corecţie. Corijarea vederii cromatice îşi atinge valoarea maximă doar atunci când adaptarea cromatică s-a realizat. De aceea nu e permis ca testele de control să fie aplicate imediat după probarea ochelarilor. Trebuiesc câteva minute pentru adaptarea cromatică. Adaptarea cromatică poate fi accelerată cu iluminare de culoare albă.

B. Gradul îmbunătăţării
Unii au impresia că gradul îmbunătăţării nu este de ajuns, şi că ochelarii nu merită să fie cumpăraţi şi purtaţi. Dar trebuie ştiut că îmbunătăţirea niciodată nu poate fi de 100%. Acest lucru este la fel ca implementarea oricărui alt organ sau a oricărei alte facultăţi ale noastre. De ex. pentru protezarea piciorului amputat protezele moderne ajută mult dar nu poate înlocui piciorul original, sau nici ochelarii destinaţi ochilor defectuoşi de dioptrie nu oferă o vedere perfectă ca în cazul unui ochi tânăr, sănătos.

C. Învăţarea
Învăţarea este o parte foarte importantă pentru succesul corijării. Aşa cum pacientul trebuie să înveţe să meargă cu o proteză, sau trebuie să înveţe să vadă cu o lentilă progresivă de ochelari, la fel şi cu ochelarii de corecţie cromatică trebuie să înveţe să recunoască, să interpreteze culorile. Ochelarii Colorlite îmbunătăţesc în primul rând capacitatea de discriminare cromatică (capacitatea diferenţierii nuanţelor cromatice fine). Identificarea cromatică (capacitatea de a denumi culorile) este rezultatul unui proces de învăţare.
Aceasta o învăţăm într-o copilărie fragedă, odată cu vorbirea şi vederea cromatică trebuie învăţată din nou. Este firesc ca învăţarea să fie mai rapidă în tinereţe decât la cei în vârstă. Procesul de învăţare poate fi accelerat cu un program de tip curs de instruire. În timpul testelor de purtare am observat că efectul de corijare a ochelarilor de corecţie pe un test Ishihara a evoluat în felul următor. Un tânăr discromatopsic de 24 de ani a putut recunoaşte din 20 de numere 6 fără ochelari, 10 cu ochelari în primul minut, 12 după o săptămână iar după şase săptămâni 19. Între timp o dată pe săptămână a luat parte la o instruire cromatică de o oră la Colorlite.

D. Ochelarii strălucesc
D. Daltonismul este dezavantajos mai ales în copilărie. La această vârstă copilul este într-o situaţie defavorabilă la învăţătură şi în aprecierea de sine. Copiii de vârsta între 4-10 de exemplu pot să coloreze iarba cu roşu, acoperişul cu verde şi din această cauză pot să primească note rele, iar după toate acestea ceilalţi râd de ei. Nu văd bine figurile colorate din manuale, creta colorată de pe tablă, liniile colorate a hărţilor.

E. Ochelarii iau din lumină
Unii ţin de faptul că din cauza efectului uşor de absorbţie a luminii al ochelarilor va vedea mai rău. Capacitatea de permeabilitate luminoasă a ochelarilor Colorlite este în mediu de 40%. Aceasta înseamnă un efect atât de lin pentru ochi, încât abia se percepe, datorită faptului că ochiul este capabil să compenseze schimbările de intensitate luminoasă de mai multe mii de ori pe lângă capacitatea totală de funcţionare a vederii cromatice. O pereche de ochelari de soare mai uşoară lasă să treacă 5-10% din lumină, în timp ce una mai închisă doar 1-2%. La lumină artificială, în cameră, în faţa televizorului avem destulă lumină la dispoziţie, astfel putem să folosim ochelarii Colorlite.


Înapoi

• Publicaţii şi patente

PUBLICARTIONS

1. G. Kovacs, Gy. Abraham, I. Kucsera, K. Wenzel: Improving color vision for color deficient Patients on video displays, OSA Trends in Optics and Photonics, Vol. 35 Vision Science and Its Applications, Vasudevan Lakshminarayanan, ed. (Optical Society of America, Washington, DC 2000), pp333-336.
2. G. Kovacs, I. Kucsera, Gy. Abraham, K. Wenzel: Enhancing Color Representation for Anomalous Trichromats on CRT Monitors, COLOR research and application, Supplement Volume 26, 2001, S273-S276.
3. K. Wenzel, K. Ladunga, K. Samu: Measurement of color defective and normal color vision subject's color and luminance contrast threshold functions on CRT, Periodica Polytechnica, Vol. 45. No. 1., PP. 103-108, 2001
4. Krisztián Samu, Klára Wenzel: Presenting Surface Colors on Computer Controlled CRT Displays, Facta Universitatis (NIS), Ser.: Elec. Energ. Vol. 16, Aug. 2003, 177-183
5. K. Wenzel, I. Kucsera: Investigations about the dynamical characteristics of human colour vision (ICO-16 Satellite Conference on Education and Training in Optics 1993, Pécs, Hungary - poster)
6. G. Ábrahám, K. Wenzel: Correcting of human colour deficiency (blindness) - (III. Semmelweis Science Fair, Ápril 28, 1994. Budapest , Poster
7. G. Ábrahám, K. Wenzel: Method for the Correction of Colour Problems of the Human Eye (Congress of the Hungarian Ophtalmological Society, Bp. 1996.)
8. Wenzel, Ábrahám: A new theory of defective colour vision (Congress of the Hungarian Ophtalmological Society, Bp. 1996.)
9. Wenzel-Kucsera: Chromatic Adaptation Testing with a Computer Graphics System (10th International Conference of Women Engineers and Scientists, Bp. 1996)
10. Ábrahám, Wenzel: Optical correction of Human Color Deficiency (Symposium on Optical Instrument and Application, Bp. 02.08. 1996.)
11. Gy. Ábrahám, K.Wenzel: Correction of color deficiency (XIth. Congress opf the European Society of Ophtalmology, Budapest, June 1-5. 1997.)
12. K.Wenzel, Gy.Ábrahám: A New Theory of Defective Colour Vision (XIth Congress of the European Society of Ophtalmology, Budapest, June 1-5. 1997.)
13. Wenzel K., Ábrahám Gy., Kucsera I.: New method for assessing the spectral sensitivity curves of the human eye, Proceedings of the 24^th CIE Session, Warsaw, 1999
14. Ábrahám Gy., Wenzel K., Kucsera I., Kovács G.: Modification of colour sensitivity functions by correction filters, XVth ICVS Symposium, Göttingen, 1999
15. Kucsera I., Ábrahám Gy., Wenzel K., Kovács G.: Classification of color deficiency by color identification measurements, XVth ICVS Symposium, Göttingen, 1999
16. Wenzel K., Ábrahám Gy., Kucsera I., Kovács G.: A colour system for characterisation of anomalous trichromacy, XVth ICVS Symposium, Göttingen, 1999
17. Kovács G., Kucsera I., Ábrahám Gy., Wenzel K.: Enhancing color representation for color deficient people on CRT monitors, XVth ICVS Symposium, Göttingen, 1999
18. Ladunga K., Wenzel K.: New color vision test on monitor, XVth ICVS Symposium, Göttingen, 1999
19. Ábrahám Gy., Kucsera I., Kovács G., Wenzel K.: Checking the diagnosis of color deficiency by color mixing, Proceedings of the CIE Symposium ’99, Budapest, 1999
20. Wenzel K., Ábrahám Gy., Kucsera I., Kovács G., Soterius M.: Possibilities of colour adaptation, CIE Symposium ’99, Budapest, 1999.
21. Kucsera I., Ábrahám Gy., Wenzel K., Kovács G.: Approximation of human cone responsivity curves with low parametric mathematical functions, CIE Symposium 1999, Budapest, 1999.
22. Ladunga K., Kucsera I., Wenzel K.: If I were color blind, CIE Symposium ’99, Budapest, 1999
23. Wenzel K., Ladunga K., Ábrahám Gy., Kovács G., Kucsera I., Samu K.: Measuring color resolution of the eye by using colour monitors, Colour and Visual Scales Conference, London, 2000
24. Kucsera I., Wenzel K., Ábrahám Gy., Kovács G.: Mathematical modeling of functional color vision, Colour and Visual Scales Conference, London, 2000.
25. Ábrahám Gy., Kovács G., Kucsera I., Wenzel K.: Instrument for diagnosis of colour deficiency, Gépészet 2000, Budapest, 2000.
26. Wenzel K., Ladunga K., Ábrahám Gy., Kovács G., Kucsera I.: Measuring color adaptation on monitors, ISCC 2nd Panchromatic Conference, Savannah, 2000
27. Kucsera I., Wenzel K., Ábrahám Gy., Kovács G.: Modeling color sensation of people with normal color vision and anomalous trichromats and dichromats, ISCC 2nd Panchromatic Conference, Savannah, 2000
28. Kovács G., Ábrahám Gy., Kucsera I., Wenzel K.: Improving color vision for color deficient patients on video displays, OSA Conference,Santa Fe, 2000.Febr 10.
29. Samu K., Wenzel K., Ladunga K.: Colour and luminance contrast sensitivity function of people with anomalous colour vision, AIC Conference, Rochester, 2001. June 24-29, Proceedings of SPIE. Volume 4421
30. Wenzel K., Kovacs I, Böhm V,: Practical experiences with the color contour test, AIC COLOR 2002 SI, Conference in Maribor, Book of Proceedings, P. 34-39.
31. Wenzel Klára: Robot vision system with humanoid color vision, International Conference on Mechanical Ingeneering, Kolozsvár, 2003, In Print
32. Wenzel Klára: Optical Problem of the Ligting, the Vision and the Color Vision, International Conference on Mechanical Ingeneering, Kolozsvár, 2003, In Print
33. Wenzel Klára, Samu Krisztián: The colour monitor as a scientific tool, Országos Gépész Találkozó, Csiksomlyó, 2004
34. Wenzel, K.: .Design and construction of instruments for measuring colour vision, Gépészet 2004, Budapest
35. Wenzel Klára: A színtévesztés mérése; a diagnózis, Országos Üzemegészségügyi Társaság Kongresszusa, Szeged, 2004
36. Wenzel K., Samu, K.: Relatív világosságérzet mérés a színlátás vizsgálatban, Lux et Color Vespremiensis, Veszprém, 2004
37. Wenzel Klára (BME Finommechanika és Optika Tanszék), Jakab Zoltán (BME Kognitív Tudományi Tanszék ) Szűrési eljárás kidolgozása négyféle csappigmenttel rendelkező személyek azonosítására, Debrecen, 2004
38. K. Samu, K. Ladunga, K. Wenzel: Low Color Contrast Sensitivity of People with Anomalous Color Vision. XXVIII. Kolorisztikai Szimpózium, Tata 2001.09.3-5.
39. Ladunga, K.: Relative luminosity generated by the colors of CRT. Periodica Politechnica, 44, 2000.
40. Ladunga, K., Wenzel, K., Ábrahám, Gy.: Computer Controlled Color Vision Test, Proceedings of SPIE, Vol. 4016, Prague 1999. 501-505. p.
41. Ladunga K.: Relatív világosságészlelet monitoron. XXVII. Kolorisztikai Szimpózium kiadványa, Tata, 1999. 65-69. p.

• Dr.Ábrahám György, Dr.Szappanos János, Dr.Wenzel: Eljárás és eszközök színlátás javítására vagy módosítására Budapest, Magyar szabadalom Lsz. 208 453. 1993.

• Dr.Gy.Ábrahám, Dr.J.Szappanos, Dr.K.Wenzel: Method and optical means for improving or modifying colour vision and method for making said optical means. Patent No. 0770 6-PCT

• Dr.Wenzel Gottfriedné-dr.Ábrahám György-dr.Szappanos János: Berendezés és mérési módszer a színtévesztés típusának és mértékének meghatározására.

• Ábrahám, Gy., Wenzel, K., Szappanos, J. : Method and optical means for improving or modifying colour vision and method for making said optical means, PCT-HU 93/00045

• Ábrahám, Gy., Wenzel, K. : Method and apparatus for determining spectral sensitivity parameters of colour/sensitive receptors in the eye, PCT/HU95/00009

• Ábrahám Gy., Wenzel Klára: Eljárás és optikai eszköz színlátás javítására vagy megváltoztatására, valamint eljárás az optikai eszköz előállítására, Magyar Szabadalom, Lajstromszám: 217 735 Budapest 2000.jan. 28.

• Wenzel K., Ladunga K., Ábrahám Gy.: Eljárás és berendezés színtévesztés mérésére. Magyar Szabadalom P99 01241, 1999.

Înapoi